..stăteam şi mă gândeam, într-o noapte fără somn, la ce îmi doresc eu cel mai mult în momentul de faţă. Şi chestia s-a încheiat când au venit zorii şi nicidecum când am găsit acel “ceva”. Mi-au trecut prin cap toate lucrurile pe care mi le-am dorit de când mă ţin eu minte..
Ştiu că primul din ele a fost o lanternă. Lanterna lu` străbunică-mea chiar. Mi s-au propus altele în schimb, dar niciuna nu era ca aia. I s-au propus şi ei, probabil, altele, dar nu am căzut la niciun înţeles. Ea senilă, eu copil. Am aşteptat să moară şi i-am luat lanterna. (nu am fost fair-play ). Whatever..
Apoi ţin minte că mi-am dorit un radio de buzunar, un aparat foto cu film, un laser cu lumină roşie, o maşinuţă cu telecomandă, un reportofon, un walkman, o bicicletă, un PC, telefon personal, internet acasă, cameră foto, telefon cu display color, să-mi schimb PC-ul, diverse componente pentru noul PC, maşină, telefon cu sistem de operare, altă cameră foto.. şi lista continuă. Astea sunt lucruri pe care mai devreme sau mai târziu le-am avut şi m-am bucurat de ele (bucurat la sensul că nu puteam să dorm noaptea cu gândul că abia aştept să mă trezesc a 2a zi să mă joc cu ele).
Pe altă parte, găseam satisfacţie în orice porcărie. Reuşeam să-mi ocup timpul altfel. Creşteam tot felul de animale în casă, de la pui de găină până la grauri, melci, peşti, papagali. Orice ! Şi era atât de frumos.. (pentru mine, că ai mei nu sunt de aceeaşi părere).
Uitându-mă peste lista de mai sus, aranjată cronologic, observ că treburile deveneau din ce în ce mai serioase. De la un timp, însă, am pierdut rândul. Nu ştiu cum am ajuns aici, dar nu-mi mai doresc nimic.. S-a instalat o monotonie de tot rahatu`.
Ce e de făcut ?