
Slap a bitch ! Because you too can own this look of satisfaction.
Mulţi mă întreabă de ce sunt misogin. Iar eu habar n-am ce motiv au ei să nu fie.
Hai să încep eu să explic. În primul rând, tot trecutul meu e presărat de diferite specimene feminine cu caractere care mai de care mai urâte (hmm.. “urâte” e prea soft). Ştiu, nu e vina lor că există cât e a mea că le iau în seamă. Mai ştiu şi că nu sunt toate la fel. Dar 97% aşa sunt ! Şi mi-am dat seama de o chestie : caracterele lor sunt un efect secundar al acţiunilor noastre, ale bărbaţilor.
Mă întreb, ce s-ar întâmpla cu toate aceste creaturi gingaşe dacă într-o zi, brusc, niciun băiat nu le-ar mai ţine trena, nu le-ar mai suna, nu le-ar mai face avansuri, nu le-ar mai fluiera sau claxona pe stradă, nu s-ar mai uita la ele etc. ? Îmi permit să dau tot eu şi un răspuns: s-ar da pe brazdă ! Poate nu din prima sau a doua zi, dar ar coborî treptat năsucul etaj cu etaj până ar ajunge la normalitate şi s-ar putea discuta omeneşte cu ele.
Dacă aş putea să conving toţi băieţii să ia pauză o perioadă, să înceteze cu penibilităţile folosite în mod curent pentru a agăţa o fată, ar fi perfect.
Haideti, noi băieţii, să nu mai mergem în club o perioadă. Să le lăsăm să se ducă singure. Să se îmbrace frumos doar pentru ele, să nu mai aibă cine se uita la ele şi singura distracţie a lor să fie alcoolul. Barman, DJ, MC, taximetrist, vânzător la non-stop, toţi să-şi facă datoria strict şi nimic mai mult. Fără o privire sau un zambet în plus. Haideţi să nu le mai scoatem în oraş şi să ieşim la bere. Haideţi să nu le mai dăm atâta importanţă !
Majoritatea fetelor cu care am vorbit în ultimul timp au ţinut să-mi explice cât de frumos învârt ele băieţii pe degete. Vezi copile caraghioase de 15-16-17 ani cu aere de fotomodel, nasul la zenit, IQ-ul la nadir şi ochii după BMWuri cum îşi bat joc în ultimul hal de amărâţii care le-au căzut în plasă, profitând de faptul că proştii sunt în limbă după ele. Ştiu cum e, şi eu am fost aşa şi tare mi-e teamă că dacă aş mai avea ocazia aş mai fi o dată. De asta mă feresc cât pot până văd că se îndreaptă ceva, deşi lucrurile nu dau deloc semne de îndreptare, din contră..
Dar mă consolează ceva, şi ştiţi ce ? Mă consolează faptul că frumuseţea e trecătoare. Şi răbdarea îmi dă putere să nu-mi pierd minţile. Nu pot să-mi imaginez cu câtă satisfacţie o să mă uit la o hoaşcă, fostă piţipoancă de top, la 30+ de ani, cu pieile lăsate peste tot, care aşteaptă să fie aleasă de vreunu. Oare o să mai ţină cont de stema de pe maşină ?
La câtă ură am strâns în mine, feriţi-vă să-mi mai vorbiţi !



