Dacă preciza şi marca, interviul era numai bun de o reclamă la apă minerală.

Gen: stai în bar, mese de biliard, mult fum, pahare se ciocnesc în stânga şi în dreapta, iar tu nu ai treabă cu nimeni, esti în lumea ta într-un colţ şi savurezi un pahar cu apă minerală. Brusc, îţi dai seama că fumul nu e de la ţigări, sunetele paharelor sunt de fapt ale paharelor trântite de pe mese de oamenii căutând orbeşte ieşirea, iar vorbele mai ridicate sunt ţipete disperate. Pompierii vin, te trag de mânecă, îţi spun că e vorba de un incendiu, dar tu nu.. tu vrei să rămâi acolo cu apa ta minerală. Frumos.

Îmi aduc aminte că una din primele mele beţii crunte a fost de la apă minerală… cu vin. Probabil e şi cazul gigelului de mai sus.

Nu-l răpune nicio boală, că bea apă minerală !