Intrăm în al 23-lea an de activitate cerebrală intensă. Aşa cum bine m-am obişnuit până acum, continui să fiu plăcut surprins de foarte puţini oameni şi dezgustat de toţi ceilalţi.
22 de ani de soare, ploi, flori, ghimpi, iarbă şi noroi. 2 ani şi puţin de când am plecat din Tg-Jiu şi tot atât de când am început să primesc semne că prietenii nu sunt pe viaţă, ci se schimbă ca orice chestie care iese din trend. 2 ani fără 4 zile de când credeam că mi-am schimbat viaţa în foarte bine, 1 an şi 1 lună de când mi-am dat seama că mi-am bătut joc de ea foarte urât. Încep să curgă anii, încep să fie toţi la fel şi mă sperie.
3 ani de facultate, 7 de la admiterea în liceu, 11 de stat cu ochii în monitor, 15 de la prima zi de şcoală şi nu în ultimul rând, 22 de viaţă.
Un ultim post la 21 de ani, revin cu primele impresii de la 22 de ani !
Cum aş putea descrie eu lansarea albumului lui Spike – Rămânem prieteni ?
Păi, e simplu: 60 000 Watti de muzică de cea mai bună calitate într-o clădire relativ micuţă, suficient cât să ne amestece frecvenţele joase toate organele între ele. O mostră e filmuleţul de mai sus.
Şi a fost frumos, a fost una din cele mai frumoase chestii la care am fost până acum, atât din punct de vedere al locaţiei – Jet Set Events Hall, cât şi al organizării şi atmosferei, creată, bineînţeles de Spike, împreună cu Maximilian, Guess Who, băieţii de la Agresiv şi Grasu XXL.
Deja mă gândesc la un drum pe la Braşov/Sibiu în martie, să-i întâmpin şi acolo. Ar mai fi opţiunea Rovinari (27 februarie), dar cam pică din cauza oamenilor de treabă de pe zonă.
