…şi eu, eu cu cine votez ?

Pornisem cu cineva o discuţie cu tentă politică. Bine, pornisem discuţia pe tema politică nu pentru că m-ar interesa pe mine, ci pentru că persoana respectivă m-a rugat să dau o semnătură cum că aş susţine pe nu ştiu cine dracu la alegeri. Băi, sincer, habar n-am ce e cu alegerile, nu ştiu când sunt, nu ştiu de ce sunt, nu ştiu cine candidează, nu ştiu ce se întâmplă pe plan politic. Nu am votat niciodată şi nici nu o să votez vreodată. Mulţi îmi zic “să-ţi fie ruşine !“. Eu m-aş gândi de două ori înainte să zic asta.

• De ce nu halesc politica ?

Păi, e foarte simplu. Pentru că e cea mai mare industrie din ţara asta. Senatori, deputaţi, parlamentari, nu am idee ce se întâmplă cu ei, cu ce se ocupă fiecare şi ce menire are fiecare acolo unde e. De fapt, cu ce ar trebui să se ocupe fiecare, pentru că în realitate nu face nimeni nimic. Şi de aici şi scârba mea faţă de tot ce înseamnă POLITICĂ. Am avut deosebita plăcere să urmăresc aceşti 20 de ani de involuţie a statului român. Iar acum, că s-a ales praful de absolut orice, ne-a mai izbit şi ceea ce se vrea a fi o criză economică internaţională. Vorbeşte-le lor, burtoşilor care dorm pe scaunele înalte, de criză economică. Păduchilor care nu ştiu decât să sugă sistemul de fonduri. Sunt curios în ce măsură simt ei criza asta. Pe de altă parte, vorbeşte-le oamenilor săraci lipiţi pământului, care nu au avut niciodată nimic şi au trăit din ce şi-au cultivat în spatele casei. Ce să piardă ei cu criza ? Pielea de pe ei ?! Criza e cel mai aspră pentru oamenii de mijloc.

Şi ce mă intrigă cel mai mult e că oamenii sunt naivi şi încă mai speră la ceva. Încă mai merg la vot. Încă îşi mai dau silinţa.

Nu v-au fost de ajuns, oameni buni, aceşti 20 de ani să vă daţi seama că toţi sunt nişte profitori? Milogi în campanie, se bat pentru putere (chiar şi la propriu), iar apoi, când sunt la putere, nu mai auzi 4 ani nimic despre ei. Ah, nici chiar aşa. Mai auzi că şi-au mai construit o vilă, că şi-au mai luat o maşină, că iau masa nu ştiu unde, că merg nu ştiu pe unde…

Asta în condiţiile în care se dau în folosinţă, în medie, 10 km de autostradă anual. Să nu mai zic de preţuri, care sunt pe undeva pe la 7 milioane de euro pe kilometru (tot în medie). De exemplu, pentru primul tronson al autostrăzii Bucureşti-Ploieşti, care are aproape 20 km, preţul era estimat undeva între 9,23 mil. euro şi 13,89 mil. euro pe kilometru. Înmulţiţi cu 20 şi vedeţi cât ajunge să ne coste 20 de km de autostradă care, în unele cazuri, s-a întâmplat să nu ţină mai mult de o zi. Foarte bine lucrat !

Cum au ei nesimtirea să ne ceară votul ? Oameni mor pe stradă că le cad faţade de clădiri în cap, stâlpii se prăbuşesc peste maşini, străzi întregi surpate, canale sărite şi semnalizate cu crengi. Ce ne oferă ei nouă ? Ce ne-au oferit în toţi aceşti ani ? Ştiu doar să ia şi să ia şi să ia !

Un comunism şi multe arme de foc ne-ar putea salva de nătărăii ăştia. Mi se pare absurd să ajungi să alegi cine vrei să te fure. E ca şi cum ai deschide uşa de la apartament şi ai alege un om de pe stradă să-ţi ia televizorul şi maşina de spălat. Pe cine să aleg, din moment ce toţi fac acelaşi lucru ? Adică nimic.. Mi-e absolut indiferent cine e acolo, dar nu vreau să risc să iasă din întâmplare ăla pe care l-am votat, apoi să văd pe la TV oameni care nu au unde să locuiască şi nici ce să mănânce şi să mă gândesc că şi eu am contribuit la suferinţa lor. Îmi păstrez conştiinţa curată !

Eu unul, nu le-aş face nici înmormântare. De campanie electorală nu mai vorbesc.